Ceas

Iarasi am ajuns in perioada in care imi aprind tigara de la tigara si gandesc cu "Turn the page"pe fundal in toate directiile. Despre persoane din jur, in special despre mine.
Sunt secundarul unui ceas. Avansez atat de repede in comparatie cu celelalte indicatoare, dar ajung mereu in acelasi loc. Si-o iau mereu de la capat. Cu totii facem parte din acelasi ceas imens in care ne invartim fara scapare, depinde acum de fiecare cat poate vedea in exteriorul acelui ceas. Revenind la secundarul ceasului, el este cel care fuge pe langa toti ceilalti aiurea, uneori fuge chiar din calea lor, dar inevitabil ii intalneste in goana lui haotica. Fuge de toti intorcandu-se la toti. Secundarul este latura de baza, "copilul" din uriasa familie a ceasului. Fiecare dintre noi are un secundar care alearga in adancul fiintei, dar putini il lasa afara, cei mai multi il lasa sa goneasca nebun prin interior, iar in exterior schiteaza o miscare lenesa dupa cele 60 de batai ale lui. Eu il las mereu afara, secundarul este esenta mea. Am incercat sa intru in rolul tuturor indicatoarelor, dar eu raman mereu secundarul care fuge si se intoarce, apoi merge mai departe.

Ce vrei in viata ?

Optimismul e imatur. Trebuie mereu sa fii ferm si hotarat, sa razi de visele altora si sa ti le renegi pe cele proprii. Sa ii numesti pe toti cei din jur superficiali, iar tu sa te ridici printre ei drept un izvor de intelepciune. Sa ii critici aspru pe toti cei din jur, sa arunci cu noroi in stanga si in dreapta doar pentru ca unii sunt mai deschisi decat tine. Nu ii numesti deschisi, ci neexperimentati. Sa iti stabilesti niste nenorocite de reguli si tipare pe care sa nu le depasesti sub nicio forma, asa demonstrezi ca esti matur si stii ce vrei in viata. La intrebarea "Ce vrei in viata?" sa raspunzi ceva banal, ceva ce ar raspunde oricine ar fi oprit pe strada cu aceasta intrebare. Sa fii cate putin din fiecare, dar, la bilantul final, tu sa fii cel care ar putea supravietui singur pe planeta. Sa te porti cu tine insuti ca si cu un animal, la fel si cu cei din jur. Sa dai in exces cu gandul ca mai tarziu vei putea cere inapoi.

Desi nu am intalnit multe persoane de genul asta, atatea cate au fost mi-au ajuns. Intr-o lume de cacat, ei sunt mirosul de care nu putem sa scapam.

Dead...

Cu toate ca centrul universului se prabusise, soarele era stins si mort, el dorea sa intoarca pagina. Nu-si dadea seama ca era de mult intoarsa, in mod natural. Aceasta era mica lui lume in care se zbatea involuntar catre colturile mai intunecate. Totul, de la camera in care statea de atatia ani pana la pretinsii prieteni,strada care ii indemna pasii pe acelasi drum, copacii care il urmareau curiosi, totul era negru. El insa voia sa se afunde. Cersea mila, toleranta, voia sa fie cel mai negru punct din acel tablou intunecat. Voia ca stralucirea lui morbida sa fie mai intensa decat a soarelui care tocmai se stinsese. Era un fel de ambitie stupida de a fi mai presus decat soarele pe care nu il putea domina. Avea nevoie de el pentru a straluci, in stupida incapabilitate de a straluci singur. Renega acum tot ceea ce ajunsese, isi comprima toate calitatile dobandite pe parcursul stralucirii lui involuntare si incerca sa fie altceva. Sa fie, din nou, el. Paradox ! Incerca sa fie din nou el, apropiinde-se de alte stele pentru a imprumuta cate putin din stralucirea lor. Stralucirea proprie era pierduta de atat de mult timp, incat era inexistenta...

?

Nimic original, nimic personal. Intr-un gol umplut de un trup care arata bine, se ingramadesc mai multe personalitati, in functie de luna. In Februarie personalitatea celor care ti se par mai maturi decat tine, in Martie personalitatea celor carora vrei sa le intrii pe sub piele. In Aprilie devii cu totul o imitatie nereusita care are in plus o doza enorma de orgoliu. Apoi urmeaza o serie intortocheata de schimbari si influente, iar la sfarsitul anului ajungi doar o umbra asupra pamantului. O umbra cu sclipiri de orgoliu. Si nici macar umbra, pentru ca te aflii pe fundul prapastiei unde e bezna. Umbra ta este inutila. Si nici orgoliul nu iti apartine. S-a lipit pe parcurs de tine, in timpul incercarilor esuate de a impresiona. Poate intr-un moment de sinceritate totala cu sine, iti vei da seama ca nu te poate ajuta nimeni, numai tu te poti ajuta. Dar nu-ti permiti, renuntand la prostescul orgoliu, persoana care ti l-a insuflat va fi profund dezamagita de tine. Tu trebuie sa fii dur. Distractie placuta si felicitari, esti un cacat de om :).

Fight fire with fire

Apa, totul era inundat. Isi amintea, cu zambetul copilulul in prima zi de scoala, cum ea insasi era apa. Zambetul ei moale se unduia precum valurile, rasul ei isteric rasuna precum un rau furios, silueta ei albastra amintea de cursul nestatornic al unei ape la confluenta. Varsa apa peste tot cu privirea ei lucitoare, albastra si sincera. Era ea insasi apa, cu toate aspectele ei.
Pana cand, intr-o zi, ceva a transformat-o in benzina. A devenit mai nociva decat se stia, mai acida si mai urat mirositoare. Se iubea, stiind ca nu este ea. Apoi soarta a aruncat un chibrit aprins peste ea. Focul a napadit-o si, inainte sa isi dea seama, a devenit ea insasi foc. A ars cu putere o lunga perioada. A dobandit o putere nebanuita nici chiar de sine. Euforica, punea stapanire pe ce-i iesea in cale, avea aceasta abilitate si o folosea in mod inconstent. Devenise insetata de suprematie, voia cat mai mult numai pentru ea. Totul, de la cele mai marete constructii pana la cele mai mici detalii, totul trebuia sa fie al ei. Uitase de vechiul ei obicei de a se multumi cu putin si de a fi fericita la orice piedica. Era foc, primea foc, totul era foc in jurul ei. Apoi a venit o ploaie marunta de vara. Chiar si cu picaturile marunte, binefacatoarea ploaie a reusit sa stinga din acel foc. Ramasese o gramajoara de funingine si un mic foc care ardea mocnit. Un foc care isi dorea ploaia atat de mult, isi dorea iarasi sa revina la stadiul simplu, dar complex, de apa. Ii era teama sa ceara ploaia. A urmat o serie de ploi din ce in ce mai vijelioase, dar focul se incapatana sa arda, desi ocupa acum numai un petic de pamant. Pana cand s-a stins aparent din cauza unei noi furtuni, dar, in fond, s-a stins de la sine. Apa incepe sa siroiasca acum mai violent decat inainte. Totul se inunda din nou, iar sentimentul este inegalabil.