Lume :|

Traim intr-o tara minunata care imi provoaca stari acute si subite de ameteala,in cazuri mai grave chiar greata.
Ma strecor printre gunoaie,canale fara capac,cocalari cu mobile de ultima generatie furate,"domnisoare stilate" cu grasimea abundenta care curge in cascade lasand insa sa se vada paietele de pe blugii originali,din obor,ma aplec in asa fel incat sa nu ma lovesc de zidul dens de cretinitate ce pluteste in aer ca sa ajung...unde?
Exista oare o granita,un liman unde se termina totul si incepe din nou in alta maniera?Sunt eu atat de cretina incat sa cred asta?Da,intr-o lume de cretini,eu nu am supavietuit,m-am contaminatcu acest virus imbatabil,insa se pare ca cretinismul este de mai multe feluri.Se pare ca detin cretinismul in forma lui nedezvoltata,intrucat experienta mea acumulata pana acum imi sopteste ca un posesor al unui cretinism mai accentuat se manifesta prin semne subtile,cum ar fi mirosul de transpiratie si straturile "fara numar" de murdarie.
Ce m-a determinat pe mine sa filozofez aici aiurea?Un cocalar care statea in primul rand la concertul Vita De Vie,ocupand,impreuna cu mirosul lui,prea mult spatiu.
Nu este minunat?