Pas cu pas.Incet,dar nu uita sa privesti in urma,insa fara a te intoarce cu totul.
Pasi marunti,in asa fel incat sa se acumuleze,incetul cu incetul.Mersul necesita rabdare.
Nu sari,caci vei privi in urma si vei constata ca este gol...Inchide ochii si lasa-ti picioarele sa te poarte in mod firesc,pe unde trebuie...Intinde insa mana pentru a simti usa pe care urmeaza sa o deschizi,numara cate usi ai deschis pana acum si poarta-te ca atare.
Ai grija ce haine vrei sa porti,acele haine ti s-ar putea potrivi,iar cand iti vor ramane mici te vor strange si-o sa plangi.Salveaza-ti lacrimile,ai putea avea nevoie de ele,cand aerul nu iti va mai ajunge,sa ai in ce inota.
Pentru un copil infantil care isi creeaza probleme singura si vrea sa para mai experimentata decat toti ceilalti,dar mai presus de asta,mai experimentata decat ea insasi.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
5 comentarii:
Da,intr-adevar si tu esti copilul ala si poate si yo(cateodata)....la draq,avem o singura viata,daca e sa mor..mor,bare-mi stiu ca am trait pe deplin :P:P
Andreea,este vorba despre cineva care are mult mai multa nevie de aceste sfaturi decat noi doua :)
Aaaaa..deci e cu skepsis....lasa ca nici noi nu suntem departe de acest adevar :P:P:P
ai pus portii de cartofi,buna asta buna =)) =))
Nu-mi spune...eu sunt copilul ala?=)) Daca da,vezi ca eu nu stiu sa inot :))
Trimiteți un comentariu