miercuri, 28 octombrie 2009

Vaslui !

Iata ca am ajuns, in sfarsit, in Vaslui. Desi orasul in sine nu e cine stie ce (e format dintr-o strada cu tot ce e in jurul ei) a fost BESTIAL!! Am revazut-o, in sfarsit, pe Claudia, pe care nu o mai vazusem de 3 ani, am cunoscut-o in carne si oase pe Laura (in sfarsit!) si i-am revazut si pe Mada si pe Cosmin, pe care nu i-am mai vazut de prima oara, adica de la Metallica.
Betie, rasete, nervi mimati de Claudia ca sa o trezeasca pe Andreea din betie, somn alaturi de alte 2 persoane,bautura ieftina, oras mic, persoane foarte ok, totul a fost perfect!
N-o sa stau sa povestesc in detaliu, in orice caz mi s-a implinit visul, am ajuns acolo, iar prin asta a luat nastere cel de-al doilea vis: sa mai ajung odata. Si inca odata. Si inca odata. Nu cred ca m-as satura nici daca m-as duce in fiecare weekend timp de 3 ani...

joi, 22 octombrie 2009

N-am mai scris despre asta inainte

Pur si simplu n-am stare !
Maine la 12 fix o sa fiu in Gara de Nord, urcandu-ma in trenul Bucuresti Nord-Vaslui. O sa urmeze 6 ore fara 8 minute in care eu n-o sa am stare chiar deloc si o sa repet incontinuu "Mergem in Vaslui !!" Dupa ce vor trece orele alea, o sa intram pe peronul garii din Vaslui si eu o sa incep sa topai mai mult decat pana atunci, si o sa caut pe peron acele 2 capete crete si acele doua capete ne-crete. Probabil o sa-i vad si o sa fac mai rau decat am facut la 5 ani cand imi doream un trenulet si l-am gasit de craciun sub brad. De aici nu pot decat sa presupun ca o sa sar pe toti pe rand si dupa o sa bem si o sa radem si o sa fie genial.
Nu-mi ajungea un singur post despre Vaslui, mai e nevoie de inca 5 ! Posibil pana maine mai scriu inca unul, iar dupa o sa urmeze o serie de alte 50 in care sa povestesc cum a fost.
Can't wait !!

miercuri, 21 octombrie 2009

Simplu

In sfarsit !



Plec in Vaslui !!

marți, 15 septembrie 2009

Ceas

Iarasi am ajuns in perioada in care imi aprind tigara de la tigara si gandesc cu "Turn the page"pe fundal in toate directiile. Despre persoane din jur, in special despre mine.
Sunt secundarul unui ceas. Avansez atat de repede in comparatie cu celelalte indicatoare, dar ajung mereu in acelasi loc. Si-o iau mereu de la capat. Cu totii facem parte din acelasi ceas imens in care ne invartim fara scapare, depinde acum de fiecare cat poate vedea in exteriorul acelui ceas. Revenind la secundarul ceasului, el este cel care fuge pe langa toti ceilalti aiurea, uneori fuge chiar din calea lor, dar inevitabil ii intalneste in goana lui haotica. Fuge de toti intorcandu-se la toti. Secundarul este latura de baza, "copilul" din uriasa familie a ceasului. Fiecare dintre noi are un secundar care alearga in adancul fiintei, dar putini il lasa afara, cei mai multi il lasa sa goneasca nebun prin interior, iar in exterior schiteaza o miscare lenesa dupa cele 60 de batai ale lui. Eu il las mereu afara, secundarul este esenta mea. Am incercat sa intru in rolul tuturor indicatoarelor, dar eu raman mereu secundarul care fuge si se intoarce, apoi merge mai departe.

luni, 14 septembrie 2009

Ce vrei in viata ?

Optimismul e imatur. Trebuie mereu sa fii ferm si hotarat, sa razi de visele altora si sa ti le renegi pe cele proprii. Sa ii numesti pe toti cei din jur superficiali, iar tu sa te ridici printre ei drept un izvor de intelepciune. Sa ii critici aspru pe toti cei din jur, sa arunci cu noroi in stanga si in dreapta doar pentru ca unii sunt mai deschisi decat tine. Nu ii numesti deschisi, ci neexperimentati. Sa iti stabilesti niste nenorocite de reguli si tipare pe care sa nu le depasesti sub nicio forma, asa demonstrezi ca esti matur si stii ce vrei in viata. La intrebarea "Ce vrei in viata?" sa raspunzi ceva banal, ceva ce ar raspunde oricine ar fi oprit pe strada cu aceasta intrebare. Sa fii cate putin din fiecare, dar, la bilantul final, tu sa fii cel care ar putea supravietui singur pe planeta. Sa te porti cu tine insuti ca si cu un animal, la fel si cu cei din jur. Sa dai in exces cu gandul ca mai tarziu vei putea cere inapoi.

Desi nu am intalnit multe persoane de genul asta, atatea cate au fost mi-au ajuns. Intr-o lume de cacat, ei sunt mirosul de care nu putem sa scapam.

vineri, 11 septembrie 2009

Dead...

Cu toate ca centrul universului se prabusise, soarele era stins si mort, el dorea sa intoarca pagina. Nu-si dadea seama ca era de mult intoarsa, in mod natural. Aceasta era mica lui lume in care se zbatea involuntar catre colturile mai intunecate. Totul, de la camera in care statea de atatia ani pana la pretinsii prieteni,strada care ii indemna pasii pe acelasi drum, copacii care il urmareau curiosi, totul era negru. El insa voia sa se afunde. Cersea mila, toleranta, voia sa fie cel mai negru punct din acel tablou intunecat. Voia ca stralucirea lui morbida sa fie mai intensa decat a soarelui care tocmai se stinsese. Era un fel de ambitie stupida de a fi mai presus decat soarele pe care nu il putea domina. Avea nevoie de el pentru a straluci, in stupida incapabilitate de a straluci singur. Renega acum tot ceea ce ajunsese, isi comprima toate calitatile dobandite pe parcursul stralucirii lui involuntare si incerca sa fie altceva. Sa fie, din nou, el. Paradox ! Incerca sa fie din nou el, apropiinde-se de alte stele pentru a imprumuta cate putin din stralucirea lor. Stralucirea proprie era pierduta de atat de mult timp, incat era inexistenta...

luni, 7 septembrie 2009

?

Nimic original, nimic personal. Intr-un gol umplut de un trup care arata bine, se ingramadesc mai multe personalitati, in functie de luna. In Februarie personalitatea celor care ti se par mai maturi decat tine, in Martie personalitatea celor carora vrei sa le intrii pe sub piele. In Aprilie devii cu totul o imitatie nereusita care are in plus o doza enorma de orgoliu. Apoi urmeaza o serie intortocheata de schimbari si influente, iar la sfarsitul anului ajungi doar o umbra asupra pamantului. O umbra cu sclipiri de orgoliu. Si nici macar umbra, pentru ca te aflii pe fundul prapastiei unde e bezna. Umbra ta este inutila. Si nici orgoliul nu iti apartine. S-a lipit pe parcurs de tine, in timpul incercarilor esuate de a impresiona. Poate intr-un moment de sinceritate totala cu sine, iti vei da seama ca nu te poate ajuta nimeni, numai tu te poti ajuta. Dar nu-ti permiti, renuntand la prostescul orgoliu, persoana care ti l-a insuflat va fi profund dezamagita de tine. Tu trebuie sa fii dur. Distractie placuta si felicitari, esti un cacat de om :).